Strigăt de durere din partea rudelor în memoria Doamnei Maria Răileanu

Profund îndurerați de trecerea în neființă a Doamnei Maria Răileanu, familia noastră vă aduce mulțumiri pentru susținere și mesajele de condoleanțe, dar astăzi este despre NEPĂSARE și atitudine de NEGLIJENȚĂ față de un OM ajuns pe paturile spitalului neajutorat, suferind atât fizic cât și moral. 
       Timp de mai bine de 50 de ani s-a dedicat în totalitate educației a miilor de elevi, învățându-i ce este bunul simț omenesc și importanța relațiilor interumane, dar în momentele de cumpănă, s-a confruntat cu total opusul a ceea ce a vrut să transmită multor generații pe parcursul întregii vieți.
       Fiind în dureri crunte din cauza cărora nu putea mânca nimic altceva decât fructe, care era și singurul aliment care putea fi transmis de către rude, acestea au dispărut și nu au mai ajuns la ea niciodată. Cum e posibil și ce conștiință de om trebuie să ai încât să fii capabil să iei câteva fructe de la gura unui bolnav???
      Nu suntem experți în medicină, dar cum poate fi externat un pacient care vizibil nu era vindecat complet și mai avea și multe alte boli cronice despre care doamna medic curant, Angela Erhan știa, dar a decis totuși că e cazul să fie externată, pentru că după spusele ei “acasă și pereții vindecă”.
     Suntem conștienți că trecem printr-o perioadă foarte grea pentru toți cei care lucrează în domeniul medical, dar nu înțelegem cum dumneavoastră, doamna Alla Șoitu puteți posta pe rețelele de socializare că “nu puteți sta acasă, pentru că sunteți cadru medical”, iar atunci când sunteți chemată de o soră medicală și feciorul pacientei aflat într-o situație de disperare, văzându-și mama în chinuri de durere să îl întrebați înfumurată “de ce sunteți deranjată”? Credeți că era cazul să vă arătați superioritatea în timp ce bolnava gemea de durere lângă dumneavoastră? S-a chinuit o noapte întreagă, avea dureri insuportabile și abia în ziua următoare ați trimis-o în reanimare, acolo unde nu se mai putea face nimic, pentru ca era prea târziu. Încă un mister pentru noi este de ce rudele nu puteau trimite bolnavilor apă și li se dădea o apă cu un gust insuportabil? De când apa plată este un pericol pentru bolnav? Ne spunea in fiecare zi cât ii este de sete, dar nu putea bea apa care i se dădea și nici noi nu ii puteam transmite. O altă întrebare care ne macină este de ce bolnava, care credea că în spital o să fie în siguranță si avea încredere totală că personalul medical o să o facă bine, a ajuns să ceară ajutorul de la cei de acasă, deoarece acolo nu era băgată în seama și gemetele ei de durere nu erau auzite. Pe lângă asta, pe noptiera ei era lăsat un pumn de pastile care trebuia administrat timp de 2 zile, dar din cauza durerilor, ea săraca nici nu știa când si cum ar trebui sa le ia. Oare asta înseamnă grijă și compasiune față de un pacient in stare gravă?
      Ar mai fi foarte multe de spus, dar trecuți fiind prin aceste momente de coșmar, văzând atitudinea de indiferență totală a personalului medical față de pacienții aflați într-o situație critică, nu putem decât să sperăm că acest mesaj va ajunge sau va atinge conștiința fiecăruia, făcând astfel lumea mai bună, pentru că anume aceste valori a încercat decedata Maria Răileanu să le cultive în oameni pe parcursul întregii vieți.
 
Scrisoarea a venit pe adresa redacției HN24 de la rudele doamnei Maria Răileanu, persoanele care se regăsesc în această postare, pot apela la HN24 pentru replică.
Donează pentru HN24 hn24 Susține activitatea noastră

Drepturi Rezervate HN24

error: Contentul este Protejat !!